La divorț se împart bunurile comune, adică bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, chiar dacă actele sunt doar pe numele unuia. Bunurile proprii, cum sunt cele moștenite, primite prin donație sau avute dinainte de căsătorie, rămân ale fiecăruia. Partajul se face prin acord, la notar, sau în instanță, odată cu divorțul ori mai târziu.
Divorțul desface căsătoria, dar nu împarte, prin el însuși, bunurile. Până la partaj, casa, mașina și economiile rămân ale amândurora, cu toate problemele care decurg de aici.
Pe scurt
- Dacă nu ați încheiat o convenție matrimonială, aveți regimul comunității legale: ce s-a cumpărat în timpul căsătoriei este, în principiu, al amândurora.
- Contează data dobândirii, nu numele de pe acte: o mașină cumpărată în timpul căsătoriei și înmatriculată pe un singur soț este, de regulă, bun comun.
- Bunurile moștenite, primite prin donație sau dobândite înainte de căsătorie rămân proprii.
- Partea fiecăruia se stabilește după contribuția la dobândirea bunurilor. Până la proba contrară, legea prezumă că soții au contribuit în mod egal.
- Partajul se poate face la notar, dacă vă înțelegeți, sau în instanță, odată cu divorțul ori după aceea.
Ce regim matrimonial aveți
Regimul matrimonial stabilește cui aparțin bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Codul civil prevede trei regimuri:
- Comunitatea legală. Este regimul pe care îl au automat soții care nu au încheiat o convenție matrimonială. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, cu excepțiile prevăzute de lege.
- Separația de bunuri. Fiecare soț rămâne proprietarul bunurilor pe care le dobândește. Se alege prin convenție matrimonială, încheiată la notar.
- Comunitatea convențională. Soții pornesc de la comunitatea legală, dar o modifică prin convenție matrimonială, de exemplu includ în comunitate un bun propriu.
Dacă nu știți dacă ați încheiat o convenție matrimonială, cel mai probabil aveți comunitatea legală. Restul articolului se referă la acest regim.
Ce se împarte la partaj
Bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul comunității legale sunt bunuri comune în devălmășie. Asta înseamnă că sunt ale amândurora, fără ca fiecare să aibă, până la partaj, o parte stabilită. Exemple obișnuite:
- casa sau apartamentul cumpărat în timpul căsătoriei, chiar dacă e trecut în acte doar pe numele unuia;
- mașina, chiar dacă e înmatriculată pe un singur soț;
- banii din conturi strânși din salarii, pentru că veniturile din muncă ale fiecărui soț sunt bunuri comune;
- mobila, electrocasnicele și celelalte bunuri ale gospodăriei;
- părțile sociale sau acțiunile cumpărate în timpul căsătoriei cu bani comuni.
Ce rămâne al fiecăruia: bunurile proprii
Nu se împart bunurile proprii ale fiecărui soț. Potrivit Codului civil, sunt bunuri proprii:
- bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație, cu excepția cazului în care cel care a dat bunul a prevăzut că devine bun comun;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu fac parte dintr-un fond de comerț comun;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală;
- premiile și recompensele, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice;
- indemnizațiile de asigurare și despăgubirile pentru un prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;
- bunurile sau banii care înlocuiesc un bun propriu, de exemplu apartamentul cumpărat cu banii obținuți din vânzarea unui apartament moștenit;
- fructele bunurilor proprii.
Bunurile pe care le aveați înainte de căsătorie rămân și ele ale dumneavoastră, pentru că nu au fost dobândite în timpul comunității.
La partaj, cine susține că un bun este propriu trebuie să dovedească acest lucru. Păstrați actele de moștenire, contractele de donație și dovezile că un bun a fost cumpărat cu bani proprii, de exemplu extrasul de cont care arată banii din vânzarea unui bun moștenit.
Cum se stabilește partea fiecăruia
Partea fiecărui soț din bunurile comune se stabilește după contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, legea prezumă că soții au avut o contribuție egală, adică câte 50%. Cine susține că a contribuit mai mult trebuie să dovedească acest lucru, cu acte și martori.
Contribuția nu se reduce la salariu: în practică se ține seama și de munca în gospodărie și de creșterea copiilor.
Datoriile
La lichidarea comunității, fiecare soț își preia întâi bunurile proprii, apoi se împart bunurile comune și se regularizează datoriile. Datorii comune sunt, de exemplu, creditul luat de amândoi pentru casă sau datoriile făcute pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei. Creditul în curs nu se schimbă prin simpla împărțire a bunurilor: față de bancă, contractul de credit rămâne valabil cum a fost semnat, până la o înțelegere cu banca.
Cum se împart concret bunurile
Bunurile se împart, de regulă, în natură: fiecare primește anumite bunuri. Cel care primește un bun mai valoros decât partea lui plătește diferența celuilalt, numită sultă. Dacă un bun nu se poate împărți și niciunul dintre soți nu îl poate prelua plătind diferența, instanța poate dispune vânzarea lui, iar banii se împart.
Pentru casă, mașină sau alte bunuri importante, valoarea se stabilește de obicei printr-o expertiză de evaluare.
Cum se face partajul: la notar sau în instanță
La notar
Dacă vă înțelegeți asupra împărțirii, partajul se face la notar, prin act autentic. Partajul la notar este calea cea mai rapidă. Se poate face odată cu divorțul la notar sau oricând după aceea. Costul depinde de valoarea bunurilor: onorariul notarului și, pentru imobile, taxele de carte funciară.
În instanță
Dacă nu vă înțelegeți, partajul se cere instanței și se face prin hotărâre judecătorească. Cererea se poate face odată cu cererea de divorț sau separat, după divorț. Când partajul cere expertize și timp, el se poate judeca separat, ca divorțul să nu întârzie.
Nu e bine să amânați mult partajul. Cu cât trece mai mult timp, cu atât dovezile se pierd mai ușor, iar bunurile se pot degrada sau vinde. În plus, practica instanțelor nu este unitară în privința partajului cerut la mulți ani după divorț.
Cererea de partaj în instanță se timbrează în funcție de valoarea bunurilor: taxa judiciară de timbru este jumătate din taxa obișnuită pentru acea valoare. De exemplu, pentru bunuri în valoare totală de 100.000 de lei, taxa este de aproximativ 1.550 de lei. Victimele violenței în familie sunt scutite de taxă pentru divorțul și partajul cerute împotriva agresorului.
Partaj în timpul căsătoriei
Bunurile comune se pot împărți și fără divorț, prin acord la notar sau prin instanță. Bunurile atribuite fiecăruia devin proprii, iar cele care nu au fost incluse în împărțeală rămân comune.
Situațiile care cer o analiză atentă
Unele partaje nu se pot rezolva după regulile generale de mai sus. Discutați-le cu un avocat înainte de a semna ceva sau de a depune cererea:
- casa construită de soți pe terenul primit de unul dintre ei de la părinți;
- banii dați de părinții unuia dintre soți pentru cumpărarea locuinței;
- firma unuia dintre soți, înființată sau dezvoltată în timpul căsătoriei;
- bunurile aflate în străinătate;
- creditul plătit doar de unul dintre soți după ce s-au despărțit în fapt.
Ce nu trebuie să faceți înainte de partaj
- Să vindeți singur un bun comun. Pentru vânzarea, donarea sau ipotecarea unui bun comun, de exemplu a casei, este nevoie de acordul ambilor soți. Actul făcut fără acord poate fi anulat, dar cumpărătorul care a fost diligent e protejat.
- Să scoateți banii comuni din conturi. Sumele retrase se pot lua în calcul la partaj, iar asta complică procesul.
- Să plecați din casă fără să vă păstrați actele. Luați cu dumneavoastră copii ale actelor de proprietate, ale contractelor de credit și ale extraselor de cont.
Ce acte pregătiți
- certificatul de căsătorie și, dacă există, convenția matrimonială;
- actele de proprietate ale casei, ale terenului, ale mașinii;
- contractele de credit și graficele de rambursare;
- extrasele de cont din perioada căsătoriei;
- actele care dovedesc bunurile proprii: certificatul de moștenitor, contractul de donație, actele bunurilor avute înainte de căsătorie;
- lista bunurilor din casă, cu valoarea aproximativă.
Întrebări frecvente
Trebuie să fac partajul odată cu divorțul?
Nu. Partajul se poate cere odată cu divorțul sau după aceea, la notar sau în instanță. E bine totuși să nu-l amânați mult: dovezile se pierd, iar practica instanțelor nu este unitară în privința partajului cerut la mulți ani după divorț.
Mașina e pe numele meu. Se împarte la divorț?
Dacă a fost cumpărată în timpul căsătoriei, este, de regulă, bun comun și se împarte, indiferent pe numele cui e înmatriculată. Rămâne a dumneavoastră doar dacă dovediți că e bun propriu, de exemplu că ați cumpărat-o cu bani moșteniți.
Apartamentul cumpărat înainte de căsătorie se împarte?
Nu. Bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân ale soțului care le-a dobândit. Excepție fac situațiile în care soții au stabilit altfel prin convenție matrimonială. Dacă în timpul căsătoriei s-au făcut cheltuieli mari cu apartamentul din bani comuni, de exemplu o renovare, în practică ele se pot discuta la partaj.
Cât costă partajul?
La notar, costul depinde de valoarea bunurilor: onorariul notarului și, pentru imobile, taxele de carte funciară. În instanță, taxa de timbru este jumătate din taxa obișnuită pentru valoarea bunurilor (de exemplu, aproximativ 1.550 de lei pentru bunuri de 100.000 de lei), la care se adaugă, dacă e nevoie, costul expertizelor de evaluare și onorariul avocatului.
Locuim cu chirie. Cine rămâne în locuință după divorț?
Dacă locuința familiei este închiriată, instanța poate atribui beneficiul contractului de închiriere unuia dintre soți. Ține seama, în această ordine, de interesul copiilor minori, de vina în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile fiecăruia de a avea o altă locuință.
Consultație pentru situația dumneavoastră
Dacă vă pregătiți de divorț sau ați divorțat deja și nu ați împărțit bunurile, ne puteți scrie pe scurt ce bunuri aveți, când au fost cumpărate și pe numele cui sunt. Vă spunem ce se împarte, ce rămâne al dumneavoastră și pe ce cale e mai simplu să mergeți. Programați o consultație sau folosiți consultanța online.
Despre celelalte decizii de la divorț găsiți informații în Partea I a ghidului despre divorț, în Partea a II-a, despre procesul în instanță și în articolele despre custodia copiilor și pensia alimentară.
Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța juridică pentru situația dumneavoastră.
