Vreau să divorţez şi nu ştiu cum să procedez daca avem copii minori?

Nu ştiu dacă este posibilă desfacerea căsătoriei la notar, sau dacă ar fi mai avantajos un divorţ de comun acord, având în vedere că avem copii minori, şi nu avem încă un punct de vedere comun cu privire la pensia alimentară, domiciliul la care vor locui copii minori, stabilirea programului de vizită.

M-ar ajuta în luarea deciziilor, dacă aş cunoaşte cat costa un divort la notar, precum şi costurile pe care le-ar presupune să apelez la un avocat specializat în dreptul familiei, cu atât mai mult cu cât un cabinet de avocat este locul în care m-aş lămuri cu privire la toate aspectele pe care le-ar presupune desfacerea căsătoriei, pensia alimentara, partajul bunurilor, actele necesare divorţului.

Toate aceste întrebări frământă adesea pe unii dintre soţi, care, din justificate motive,  doresc să iniţieze procedura de divort, dar care, neavând cunoştinţe juridice, nu dispun de elementele de drept necesare pentru a obtine un rezultat favorabil, care să mulţumească, dacă este posibil, ambii soţi, dar mai ales, ca procedura de divort să fie una rapidă, să nu presupună prezenţa la proces a soţilor aflaţi în strainatate, iar în ipoteza în care din căsătorie au rezultat copii care sunt minori, desfăşurarea procesului să nu le producă traume, astfel ca, ulterior divortului, ambii soţi să contribuie la crearea unei motivaţii temeinice pentru copii, de adaptare la noua situaţie familială.

Care sunt condiţiile pentru obţinerea divorţului? Divort la notar Botosani

Divorţul înseamnă desfacerea căsătoriei. Instituţia divortului a fost reglementată până în 2011 de Codul familiei, iar ulterior de

Noul cod civil, la articolele 373 – 403. Divorţul se poate pronunţa prin acordul soţilor (pe cale judiciară, pe cale administrativă sau prin procedura notarială).

În lipsa acordului, divorţul se poate pronunţa de către instanţa de judecată.

În orice proces de divorț, soții pot fi asistați de către avocati, pentru a facilita depăşirea inconvenientelor generate de această situație.

Principala competenţă a unui avocat de divorţ în Botoşani este aceea de a informa clientul oferind consultantă de specialitate cu privire la drepturile și obligațiile pe care persoanele implicate le au în cadrul procesului de divorţ, precum și în ceea ce privește partajul și încredințarea minorilor, oferind soluţii şi remedii în acord cu interesul părţii reprezentate.

Avocatul de divort din Botosani este un profesionist al dreptului, bun cunoscător al sistemului judiciar, apt să ofere consultanta de specialitate într-un proces de divort, pentru a facilita soluţionare a proces ului de divort într-un termen cat mai scurt.

Pe lângă serviciile de asistentă, un avocat din Botosani poate să ofere şi servicii de reprezentare soţilor cu reşedinţa în străinătate, care nu pot fi prezenţi, dar care doresc să fie reprezentaţi de un avocat profesionist.

Care sunt motivele de divorţ? Desfacerea căsătoriei

Conform art 373 din Noul cod civil, divorţul poate avea loc:

a)                prin acordul soţilor, la cererea ambilor soti, ori la cererea unuia dintre soti care e acceptată de celălalt. În cadrul acestei proceduri, prezența personală a părților în fața instanțelor de fond este obligatorie, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 921 alin. (1) C. proc. civ., respectiv: dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în strainatate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal, situații în care se prevede că cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator. Aceste dispoziții generale sunt aplicabile și în materia divorțului prin convenţia soților, atât în privința semnării cererii de divorț prin acordul soților cât și în faza soluționării cauzei în fața instanței, cu condiția ca situația care împiedică prezența personală a soțului să fie una obiectivă și de durată, dovedită în fața instanței, iar reprezentantul acestuia, avocatul de divort din Botosani, să aibă procură specială autentică, în care să se prevadă expres voința acestuia, inclusiv permisiunea de a divorța în această formă. Astfel, potrivit art. 930 alin. (1) C. proc. civ., cererea va fi semnată de ambii soți sau de un mandatar comun, cu procură specială autentică, însă aceasta nu face inaplicabil textul art. 921 alin. (1) C. proc. civ., care cuprinde o dispoziție de generală aplicabilitate în materie de divorț. Dimpotrivă, considerăm că aceste dispoziții se completează pentru a acoperi ambele etape ale procedurii divorțului prin acordul soților.

b)              atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate şi continuarea casatoriei nu mai este posibilă; Instanţa stabileşte culpa unuia dintre soti în destrămarea casatoriei sau culpa comună a soţilor, chiar dacă numai unul dintre ei a formulat cererea de divort. Dovedirea culpei presupune administrarea unei probatoriu concludent, rolul unui avocat specializat în dreptul familiei fiind unul decisiv pentru soarta procesului. Astfel, fie că se doreşte un divort rapid fara acordul sotului, fie că se doreşte ca procedura de divort să se desfăşoare fără prezenţa soţului aflat în strainatate, serviciile unui cabinet de avocat specializat în dreptul familiei oferă soluţii juridice adecvate, prin reprezentare în faţa instanţei şi prin identificarea celor mai pertinente argumente care susţin poziţia clientului. În acest sens, partea are nevoie de un avocat pentru a redacta cererea de chemare în judecată şi răspunsul la întâmpinare, respectiv întâmpinarea, atunci când avocatul reprezintă interesele pârâtului, pentru a fi asistată sau reprezintă în faţa judecătorului, care va analiza concluziile formulate de avocat

c)               la cererea unuia dintre soti, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; Divortul se poate pronunţa chiar din culpa exclusivă a soţului reclamant, responsabil de separarea care a durat cel puţin 2 ani, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divortul, când acesta se va pronunţa fără a se menţiona culpa soţilor.

d) la cererea aceluia dintre soti a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.

Dreptul familiei. Proceduri de divorţ.

Divortul pe cale administrativă

Pe cale administrativă poate fi soluţionat divorţul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

– soţii îşi exprimă liber şi neviciat consimţământul, în faţa ofiţerului de stare civilă de la locul casatoriei sau al ultimei locuinţe a soţilor,

– nici unul dintre soti nu este pus sub interdicţie judecătorească

– nu au copii născuţi din casatorie, din afara casatoriei sau adoptaţi.  Cererea de divorţ se depune de către soti împreună, iar după un termen de gândire de 30 de zile de la înregistrarea solicitării, soţii se prezintă personal şi, dacă ambii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divort fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

2. Divortul prin procedura notarială

Prin procedura notarială pot fi soluţionate:

– divortul prin acordul soţilor care nu au copii minori,

– divortul soţilor care au copii minori născuţi din casatorie, din afara casatoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:

– numele de familie pe care să îl poarte după divort,

– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,

– stabilirea locuinţei copiilor după divort,

– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii,

-a contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Competent este notar ul de la locul casatoriei sau al ultimei locuinţe a soţilor. Şi în acest caz niciunul dintre soti nu trebuie să fie pus sub interdicţie, iar consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat.

Cererea de divort se depune de către soti împreună, dar poate fi depusă şi prin avocat sau mandatar cu procură autentică de reprezentare.

După un termen de gândire de 30 de zile, soţii se prezintă personal, şi, dacă stăruie să divorţeze, notarul public, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divorţ fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

3. Divortul pe cale judiciară

Pe cale judiciară pot fi soluţionate cererile de divort pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soţii se adresează direct instanţei de judecată sau dacă divortul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanţa de tutelă, iar până la înfiinţarea sa, competenţa aparţine judecătoriei.

În această situaţie, cel mai adesea părţile constată că au nevoie de un avocat cu temeinice cunoştinţe juridice, pasionat de dreptul civil, care să le reprezinte interesele şi care să prezinte cât mai convingător circumstanţele care au justificat decizia de separare a soţilor sau împrejurările care au condus la deprecierea relaţiilor de familie.

În situaţia soţilor care au copii minor i născuţi din casatorie, din afara casatoriei sau adoptaţi, judecătorul va analiza si aspectele referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copiilor după divort, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, a contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (pensia alimentara).

Cazuistica în privinţa capetelor accesorii cererii de divort este variată şi orice speţă în care interesul copiilor minori reprezintă miza demersului judiciar, reprezintă o provocare pentru orice specialist al dreptului civil.

În acest domeniu sensibil al relaţiilor de familie, este nevoie de un avocat cu temeinice argumente de ordin profesional, dar totodată de un avocat care a înţeles resorturile emoţionale pe care le presupune viaţa de familie şi din propriile experienţe de mamă şi soţie, menite să încoroneze experienţa juridică.

Cat costă un divort?

Preţul unui divort depinde de procedura aleasă de către sotul, respectiv soti, în cazul divortului prin acord. În cazul procedurii de divort pe cale administrativa, soţii vor achita o taxa stabilită de fiecare unitate administrativă, al cărui cuantum poate varia între 500 lei şi 600 lei.

În ceea ce priveşte divortul la notar, costurile includ şi onorariul notarului, motiv pentru care acestea pot varia între 1000 lei şi 2000 lei, în raport de existenţa copiilor minor i şi în funcţie de notariatul ales.

Divortul pe cale judiciară presupune achitarea unei taxe judiciare de timbru cuprinsă între 50 lei şi 200 lei, în raport de motivele de divort invocate, precum şi o taxa de 20 lei pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divorţ şi care au ca obiect stabilirea locuinţei copilului, exercitarea autorităţii părinteşti, a contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinţii de a avea legături personale cu copilul, domiciliul familiei.

În raport de particularităţile fiecărei speţe, un avocat specializat în dreptul familiei poate îndruma sotul sau sotii în vederea alegerii celei mai potrivite proceduri, atât pentru reducerea costurilor, cât şi pentru finalizarea cu succes a demersurilor într-un timp rezonabil şi previzibil. De asemenea, în afara consultanţei, un avocat poate asigura reprezentarea şi asistarea soţilor.

Care sunt efectele juridice ale unui divorţ? 

Data desfacerii căsătoriei:

Casatoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divortul a rămas definitivă. Prin excepţie, dacă reclamantul decedează în timpul procesului şi acţiunea de divort este continuată de moştenitorii soţului reclamant, casatoria se socoteşte desfăcută la data decesului.

În cazul divortului administrativ sau notarial, casatoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.

Numele de familie după căsătorie  

La desfacerea casatoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul casatoriei. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul casatoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.

În acest sens, judecătorul va analiza argumentele prezentate de avocat referitoare la motivele temeinice, precum notorietatea dobândită de soţul care a purtat numele celuilalt sot, sau potenţialele prejudicii cauzate de schimbarea numelui dobândit prin casatorie.

Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea casatoriei.

Efecte cu privire la regimul matrimonial  

În cazul divortului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divort. Oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divortului prin acordul lor, pot cere instanţei de divort să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt.

Actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi acte le din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soti după data introducerii solicitării de divort pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt sot.  Ulterior definitivării divortului, cu ajutorul unui avocat specializat, foştii soţi pot cere oricând partajul bunurilor.

Procesul de partaj s-a dovedit adesea foarte anevoios sub aspect probatoriu, mai ales atunci când părţile ascund sau îşi însuşesc bunuri sau sume de bani. În astfel de situaţii, consilierea unui avocat specializat în dreptul familiei (avocat de divort) este deosebit de importantă, menită să creeze încă de la debutul raporturilor litigioase premisele unei abordări juridice de succes.

Procedura de partaj a generat adesea conflicte de drepturi în care foştii soti au fost confruntaţi cu alegeri dificile, atunci când masa partajabilă era grevată şi de un pasiv semnificativ sub aspect valoric. Este situaţia bunurilor imobile achiziţionate prin credit bancar, în cazul cărora ieşirea din starea de devălmăşie presupune nu doar împărţirea activului, adică a bunurilor, ci şi a pasivului, adică a datoriilor.

În acest sens, numai un cumul de cunoştinţe juridice temeinice şi experienţa unui avocat care cunoaşte nu doar prevederile legale, ci şi realităţile judiciare şi practica instanţelor, pot deservi optim interesele sotului reprezentat, din perspectiva intereselor sale financiare şi a interesului superior al copiilor minori.

Despăgubiri, prestaţii compensatorii, obligaţii de întreţinere între foştii soti

Despăgubiri

Sotul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divort. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestaţia compensatorie.

Obligaţia de întreţinere

Obligaţia de întreţinere între soti încetează prin desfacerea casatoriei. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei.

Aceeaşi obligaţie intervine şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu casatoria.

Prestaţia compensatorie

În cazul în care casatoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divortul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, sotul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Sotul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere.

Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.

Care este dreptul aplicabil în materie de divorţ într-o acţiune de divorţ între soţi care nu locuiesc în România sau care sunt de naţionalităţi diferite?

Pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat trebuie instanţa română va aplica fie dispoziţiile din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20.12.2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului si separării de corp sau dispoziţiile art. 2597 şi urm. din Codul civil.

Soţii pot alege dreptul statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună sau ultima reşedinţă obişnuită comună (dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile), legea cetăţeniei unui soţ, a statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani sau cea română.

În lipsa alegerii legii de către soţi, dreptul aplicabil este cel a statului de reşedinţa obişnuită comună sau, în lipsa acesteia, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună (dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii solicitării de divorţ); în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi, se aplică legea cetăţeniei soţilor, la data introducerii solicitării de divorţ, sau, în lipsa cetăţeniei comune, a ultimei cetăţenii comune (dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie, la data introducerii solicitării de divorţ).

Legea română se aplică în toate celelalte cazuri. 17 state membre ale UE au adoptat un set unic de norme pentru a stabili ce lege ar trebui să se aplice în cazul divorțurilor transfrontaliere. Țările respective sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovenia, Spania și Ungaria. În oricare dintre aceste 17 țări, partenerii pot, de comun acord, să solicite aplicarea legislației în materie de divorț din – țara în care locuiesc partenerii, țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre ei mai locuiește acolo, țara a cărei cetățenie este deținută de unul dintre parteneri, țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

Dacă partenerii nu cad de acord, instanțele din aceste 17 țări vor aplica legislația din: țara în care locuiesc partenerii, dacă nu este posibil, țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată – doar dacă mai locuiau acolo cu 1 an înainte de a ajunge în instanță, dacă nu este posibil, țara ai cărei cetățeni sunt, dacă nu este posibil, țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

În cazul în care depuneți cererea de divorț în altă țară din UE, consultați un avocat pentru a afla ce legislație se va aplica în cazul dumneavoastră și cu ce consecințe.

Avocat specializat – Recunoaşterea unei hotărâri străine pronunţate în materie de divorț

Recunoaşterea unei hotărâri străine pronunţate în materie de divorț, cunoaşte o reglementare specifică în raport de apartenenţa instanţei la spaţiul Uniunii Europene, sau, dimpotrivă, la state din afara spaţiului Uniunii Europene.

Recunoaşterea unei hotărâri străine, pronunţate în materie de divorț de către o instanţă dintr-un stat non UE, se face în condiţiile reglementate de art. 1095 şi următoarele din

Codul de procedură civilă. Potrivit art. 1065 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Cărții a VII-a privind procesul civil internațional se aplică în procesele de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel. Vezi mai multe: https://aiftinca.ro/recunoasterea-unei-hotarari-straine-pronuntate-in-materie-de-divort/