Custodia copiilor după divorț: autoritatea părintească, locuința și programul de vizită

Ce numim de obicei „custodia copilului”, legea împarte în trei decizii: cine exercită autoritatea părintească, la care părinte locuiește copilul și cum își vede copilul părintele cu care nu locuiește. După divorț, regula este autoritatea părintească comună. Locuința și programul de vizită le stabilesc părinții, prin acord, sau instanța, în funcție de interesul copilului.

Pe aceste trei decizii se sprijină viața copilului în anii de după divorț. Când părinții se înțeleg, le pot stabili singuri, chiar și la notar. Când nu se înțeleg, le hotărăște judecătorul.

Pe scurt

  • După divorț, ambii părinți păstrează autoritatea părintească, adică iau împreună deciziile importante pentru copil.
  • Autoritatea exclusivă, a unui singur părinte, este o excepție, pentru motive întemeiate.
  • Copilul locuiește la unul dintre părinți. Celălalt are dreptul la legături personale cu el, adică la un program de vizită.
  • Instanța decide după interesul superior al copilului, nu după cine a cerut divorțul.
  • Legea nu prevede, deocamdată, locuința alternantă, adică o săptămână la un părinte și o săptămână la celălalt.
  • Copilul de cel puțin 10 ani este ascultat obligatoriu de judecător.
  • Măsurile se pot modifica oricând se schimbă împrejurările.

Ce înseamnă „custodia” în lege

Codul civil nu folosește cuvântul „custodie”. În locul lui, la divorț se stabilesc trei lucruri separate, de instanță sau, când părinții se înțeleg, prin acordul lor, constatat de notar:

  1. Autoritatea părintească: cine ia deciziile importante pentru copil, adică ambii părinți sau, excepțional, doar unul.
  2. Locuința copilului: la care dintre părinți locuiește copilul în mod obișnuit.
  3. Legăturile personale: cum păstrează copilul relația cu părintele la care nu locuiește. Asta este ceea ce oamenii numesc „programul de vizită”.

Cine caută „custodie comună” se referă, de fapt, la autoritatea părintească comună. Ea nu înseamnă că un copil locuiește o săptămână la un părinte și o săptămână la celălalt. Înseamnă că deciziile importante se iau împreună, chiar dacă copilul locuiește la unul singur.

Separat de toate acestea se stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile copilului, adică pensia de întreținere. Despre ea scriem pe larg în articolul despre pensia alimentară pentru copii.

Autoritatea părintească comună: ce decideți împreună

După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, cu excepția cazului în care instanța decide altfel. În practică, asta înseamnă:

  • Deciziile importante se iau doar cu acordul amândurora: alegerea școlii sau a felului de pregătire profesională, tratamentele medicale complexe și operațiile, schimbarea locuinței copilului și administrarea bunurilor lui.
  • Deciziile de zi cu zi nu cer acordul amândurora: ce mănâncă, la ce oră se culcă, ce activități are în ziua respectivă.
  • Ambii părinți au dreptul la informații despre copil de la școală și de la medic.

Dacă unul dintre părinți nu își spune părerea asupra unei decizii importante, decide părintele cu care locuiește copilul, cu excepția cazului în care asta contravine interesului copilului. Dacă nu vă înțelegeți, de exemplu asupra schimbării școlii, hotărăște instanța, după ce vă ascultă pe amândoi.

Când primește un singur părinte autoritatea părintească

Instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului. Legea dă exemple de astfel de motive, fără ca lista să fie completă:

  • încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte;
  • alcoolismul, boala psihică sau dependența de droguri a celuilalt părinte;
  • violența față de copil sau față de celălalt părinte;
  • înstrăinarea părintească, adică îndepărtarea copilului de celălalt părinte;
  • condamnări pentru trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni privind viața sexuală sau infracțiuni de violență;
  • imposibilitatea obiectivă a părinților de a colabora pentru deciziile pe care trebuie să le ia împreună;
  • orice alt motiv legat de riscurile pentru copil.

O neînțelegere obișnuită între părinți sau faptul că unul locuiește în alt oraș nu duce, de regulă, la autoritate exclusivă. Părintele care nu exercită autoritatea părintească păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului, dreptul de a-și vedea copilul și obligația de a contribui la cheltuielile lui.

La cine locuiește copilul după divorț

Dacă părinții se înțeleg, ei stabilesc locuința copilului, iar instanța sau notarul verifică dacă înțelegerea respectă interesul copilului. Dacă nu se înțeleg, instanța stabilește locuința copilului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu amândoi, instanța alege unul dintre ei, ținând seama de interesul superior al copilului.

Excepțional, instanța poate stabili locuința copilului la bunici, la alte rude sau la alte persoane, cu acordul acestora, ori la o instituție de ocrotire.

Nu există o regulă după care copilul ar merge automat la mamă. Judecătorul analizează situația concretă a copilului:

  • nevoile lui de creștere, educație, sănătate, siguranță și stabilitate;
  • legătura pe care o are cu fiecare părinte și cu frații, bunicii și ceilalți apropiați;
  • cât de bine poate fiecare părinte să răspundă nevoilor lui concrete;
  • istoricul copilului, inclusiv eventuale situații de abuz, neglijare sau violență;
  • opinia copilului, în funcție de vârsta și maturitatea lui.

Ancheta psihosocială

Înainte de a hotărî, instanța cere o anchetă psihosocială. O face autoritatea tutelară de la locuința fiecărui părinte: un specialist vizitează locuințele, discută cu părinții și, după caz, cu copilul, apoi trimite instanței un raport cu concluziile lui. Raportul nu obligă instanța, dar cântărește mult în decizie.

Ascultarea copilului

Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu de judecător. Și un copil mai mic poate fi ascultat, dacă judecătorul consideră necesar.

Ascultarea nu înseamnă că decide copilul. Judecătorul ține seama de opinia lui în funcție de vârstă și de maturitate, dar hotărăște după interesul copilului, care nu coincide întotdeauna cu ce își dorește el în acel moment.

Programul de vizită

Părintele la care copilul nu locuiește are dreptul să aibă legături personale cu el, iar copilul are același drept față de părintele lui. Dacă părinții nu se înțeleg, instanța stabilește programul în funcție de vârsta copilului, de nevoile lui de îngrijire și educare, de cât de strânsă e legătura lui cu părintele la care nu locuiește și de comportamentul acestui părinte.

Legăturile personale se pot realiza prin:

  • întâlniri ale copilului cu părintele;
  • vizite la locuința copilului;
  • găzduirea copilului de către părinte pentru o perioadă determinată, de exemplu în weekenduri sau în vacanțe;
  • corespondență sau alte forme de comunicare, de exemplu telefon sau apeluri video;
  • informații despre copil transmise părintelui: fotografii recente, evaluări medicale sau școlare;
  • întâlniri într-un loc neutru, cu sau fără supraveghere, când interesul copilului o cere.

Părintele la care locuiește copilul are obligația să sprijine legăturile copilului cu celălalt părinte. Când programul presupune întâlniri sau găzduire, instanța stabilește și cine îl ia pe copil și cine îl aduce înapoi.

Un program bine întocmit spune exact zilele, orele și locul de preluare, cum se împart vacanțele și sărbătorile și cum se comunică între întâlniri. Cu cât e mai precis, cu atât lasă mai puțin loc de conflict. Programul pentru un copil de 2 ani arată altfel decât pentru unul de 12: la copiii mici, întâlnirile sunt de obicei mai scurte și mai dese.

Dacă celălalt părinte nu respectă programul

Legea oferă mai multe căi:

  • Penalități stabilite de instanță. La cererea dumneavoastră, instanța poate obliga părintele care nu respectă programul la penalități pentru fiecare zi de întârziere, între 10% și 15% din venitul lui net lunar, dar nu mai puțin de 300 de lei. Dacă instanța constată înstrăinarea părintească, penalitatea este obligatorie, iar limitele se dublează.
  • Executarea silită. Programul stabilit prin hotărâre se poate pune în executare cu ajutorul executorului judecătoresc, care poate cere sprijinul unui reprezentant al protecției copilului și, după caz, al unui psiholog.
  • Plângerea penală. Împiedicarea repetată a legăturilor personale de către părintele la care locuiește copilul este infracțiune. Procedura începe la plângerea părintelui vătămat.

Înainte de a ajunge acolo, notați fiecare întâlnire refuzată și păstrați mesajele: sunt dovezile de care aveți nevoie.

Pensia și programul de vizită sunt reglementate separat. Refuzul întâlnirilor nu justifică neplata pensiei, iar neplata pensiei nu justifică refuzul întâlnirilor: pentru fiecare problemă există căi proprii.

Divorțul când aveți copii minori

Părinții care se înțeleg asupra tuturor aspectelor privind copiii pot divorța la notar. Înțelegerea trebuie să cuprindă exercitarea în comun a autorității părintești, locuința copiilor, legăturile personale și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială reiese că înțelegerea privind autoritatea părintească sau locuința copiilor nu e în interesul copilului, notarul respinge cererea și vă îndrumă spre instanță. La primărie nu se poate divorța dacă aveți copii minori.

Dacă nu vă înțelegeți asupra unuia dintre aceste puncte, divorțul se face în instanță. Cum decurge procesul, pas cu pas, explicăm în Partea a II-a a ghidului despre divorț, iar diferențele dintre primărie, notar și instanță le găsiți în Partea I.

Ce se întâmplă cu copilul cât durează procesul

Procesul de divorț poate dura luni de zile. Dacă între timp nu vă înțelegeți unde stă copilul, puteți cere instanței măsuri provizorii, pe calea ordonanței președințiale: locuința copilului, pensia de întreținere, încasarea alocației și folosirea locuinței familiei, până la hotărârea de divorț. Tot prin ordonanță președințială se poate cere și un program de vizită provizoriu.

Se poate schimba ce a stabilit instanța?

Da. Dacă împrejurările se schimbă, instanța poate modifica măsurile privind copilul: locuința, programul de vizită, exercitarea autorității părintești. Exemple obișnuite: părintele la care locuiește copilul se mută în alt oraș, copilul crește și programul nu i se mai potrivește, unul dintre părinți nu mai poate avea grijă de el.

Plecarea cu copilul în străinătate

La autoritate părintească comună, mutarea copilului în altă țară este o decizie pe care părinții o iau împreună. Pentru o călătorie cu un singur părinte, la ieșirea din țară se cere declarația celuilalt părinte, autentificată la notar, din care să reiasă acordul lui. Declarația este valabilă cel mult 3 ani. Nu e nevoie de ea dacă părintele care călătorește exercită singur autoritatea părintească, printr-o hotărâre definitivă. Fără acord, părintele care vrea să plece cu copilul se poate adresa instanței.

Întrebări frecvente

Custodia comună înseamnă că copilul stă jumătate din timp la fiecare părinte?

Nu. „Custodia comună” înseamnă, în termenii legii, autoritate părintească comună: deciziile importante se iau împreună. Copilul are totuși o singură locuință stabilită, la unul dintre părinți, iar celălalt are un program de vizită. Legea nu prevede, deocamdată, locuința alternantă.

Mama primește automat copilul după divorț?

Nu. Legea nu dă întâietate niciunui părinte. Instanța stabilește locuința copilului după interesul lui superior: legătura cu fiecare părinte, stabilitatea, condițiile de creștere și, de la o anumită vârstă, opinia copilului.

La ce vârstă poate alege copilul cu cine să locuiască?

Copilul nu alege, dar de la 10 ani este ascultat obligatoriu de judecător, iar opinia lui contează din ce în ce mai mult pe măsură ce crește. Și un copil mai mic poate fi ascultat.

Ce fac dacă celălalt părinte nu îmi lasă copilul în zilele stabilite?

Păstrați dovezile fiecărei întâlniri refuzate, mesajele și martorii. Puteți cere instanței penalități pe zi de întârziere, puteți pune hotărârea în executare prin executorul judecătoresc, iar împiedicarea repetată a legăturilor personale este infracțiune, urmărită la plângerea dumneavoastră.

Se poate schimba programul de vizită după divorț?

Da, prin acordul părinților sau, dacă nu vă înțelegeți, prin instanță, atunci când împrejurările s-au schimbat: copilul a crescut, unul dintre părinți s-a mutat ori programul vechi nu mai corespunde nevoilor copilului.

Consultație pentru situația dumneavoastră

Dacă vă pregătiți de divorț și aveți copii minori, sau dacă vreți să schimbați ce s-a stabilit deja, ne puteți scrie pe scurt situația: vârsta copiilor, unde locuiesc acum, ce ați stabilit deja cu celălalt părinte. Vă spunem ce opțiuni aveți și ce pași urmează. Programați o consultație sau folosiți consultanța online.

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța juridică pentru situația dumneavoastră.

Distribuie dacă ți-a fost de folos acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

thirteen + 15 =