Situaţia premisă este dată de existenţa unei executări silite în cadrul căreia onorariul executorului judecătoresc nu este avansat de către creditor, fiind inclus în cheltuielile de executare şi, astfel, suportat de debitor.
Contestaţia la executare exercitată de către debitor este admisă şi actele de executare anulate. Subsecvent solicitării de anulare a actelor de executare sau pe cale separată, debitorul a solicitat şi întoarcerea executării silite, prin obligarea creditorului la plata sumelor executate, reprezentând debitul urmărit şi cheltuielile de executare, care cuprind şi onorariul executorului judecătoresc.
În situaţia dată, se pune întrebarea dacă executorul judecătoresc are calitate procesuală pasivă, şi, pe cale de consecinţă, va fi obligat să restituie onorariul încasat de la debitor, sau cererea de întoarcere a executării silite se va judeca în contradictoriu doar cu creditorul.
Opinăm în sensul că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca sumele achitate de către debitor cu titlu de onorariu, să fie restituite de către creditor.
Astfel, referitor la calitatea procesuală a executorului judecătoresc, prin decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003, Curtea Constituțională a arătat că executorul judecătoresc nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
Decizia a avut în vedere o critică de neconstituționalitate vizând dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă din 1865, sub aspectul omisiunii legiuitorului de a reglementa obligativitatea citării executorului judecătoresc în contestația la executare. Chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost învestită cu o critică relativă la materia contestației la executare, argumentul pentru care Curtea Constituțională a recunoscut calitatea de parte a executorului exclusiv în ipoteza contestației împotriva refuzului executorului de a efectua un act de executare își păstrează valabilitatea în contextul problemei privind calitatea procesuală pasivă în cererea de întoarcere a executării silite având ca obiect onorariul de executare silită reținut de executor, cu titlu de cheltuieli de executare, din sumele obținute în urma proceduri de executare nelegal instrumentate.
Aspectul de fapt, evocat ca situaţie premisă, al neavansării, de către creditor către executor, a onorariului de executare, nu schimbă datele problemei, ținând de o modalitate de colaborare frecvent uzitată în practica execuțională, modalitate avantajoasă pentru creditor și, în plus, recunoscută de legiuitor în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească.
Sub acest din urmă aspect, sunt de luat în considerare dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea nr.344 188/2000 privind executorii judecătorești, conform cărora executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.
Desigur că, în cazul în care admiterea contestației la executare, ca soluție care generează întoarcerea executării silite, este imputabilă executorului judecătoresc, creditorul care, în calitate de debitor direct al obligației de restabilire a situației anterioare față de cel care a figurat ca debitor în procedura execuțională anulată și care devine creditor al întoarcerii executării silite, a fost nevoit să restituie acestuia din urmă nu doar sumele încasate cu titlu de debit principal, ci și cele încasate direct de către executorul judecătoresc cu titlu de onorariu de executare silită, are deschisă calea unei acțiuni în răspundere civilă a executorului judecătoresc în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000.
În concluzie, chiar în ipoteza admiterii contestației la executare ca urmare a nesocotirii de către executor a unor dispoziții legale imperative privind derularea procedurii, soluție care generează întoarcerea executării silite, executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca sumele achitate de către debitor cu titlu de onorariu, să fie restituite de către creditor.